Ioan R. D. Muresan

PAS CU PAS

in proces, spre obiectiv

A FOST O DATA CA NICIODATA…

Eram intr-o zi pe santier si trebuia sa sparg o bucata mare de beton. Stateam in fata acelei bucati mari si ma gandeam: „Cum sa sparg eu bucata asta atat de mare?” Nu puteam sa sparg acel beton dintr-o lovitura. Pur si simplu era prea mare si prea tare pentru resursele mele.

Atunci mi-am zis: „O iau bucatica cu bucatica.”

Zis si facut. In cateva ore, bucata mare si impunatoare nu mai era. Bucatica cu bucatica, pe parcursul orelor, s-a tot spart si s-a micsorat pana nu a mai ramas nimic.

Ce a stat in spatele acestui rezultat „mare”? Ei bine, doua aspecte esentiale:

1. Pasi mici – am facut ce am putut, cat am putut, cu ce am avut. Dar am facut! In loc sa ma uit la ditamai pietroiul si sa fiu intimidat de el, m-am focusat pe acea bucatica mica pe care o puteam sparge.

2. Perseverenta – desigur, a incepe cu pasi mici nu aduce rezultate mari imediat. A fost nevoie de timp in care am sustinut acea activitate constant.

Si uite-asa, focusat nu pe marimea problemei, nici pe micimea resurselor mele, nici pe rezultatul final, ci focusat pe proces – adica a face pasi mici in mod constant -, am reusit sa „mut muntele”.

Dupa cum probabil ca deja ti-ai dat seama, aceasta poveste si principiile din spatele ei pot avea o aplicativitate largita in viata noastra.

PERSPECTIVA CRESTINA

Doresc insa sa o privesti acum dintr-o perspectiva crestina.

Ca si crestini, noi traim in lumea aceasta, urmandu-L pe Domnul Isus Hristos. In aceasta calatorie, lucrurile nu se intampla „peste noapte”. Este un proces, un drum de parcurs, o calatorie prin aceasta realitate umana, pamanteasca, dar care duce spre vesnicie.

Il avem pe Isus ca exemplu, ca model, si Biblia ca standard al voii lui Dumnezeu. Cand privesti la persoana Lui Isus si in Biblie, poti fi intimidat. Ceea ce vezi acolo e mai mult decat perfectiune: este desavarsire.

Isus Hristos a fost fara pacat, in Dumnezeu nu este pacat, iar legile si poruncile Lui sunt desavarsite, in acord cu cine este El.

Vei zice: „Eu nu pot fi asa niciodata!”

Aici este un adevar pe jumatate.

Este adevarat ca TU NU poti fi asa. Insa nu este adevarat ca NICIODATA.

Vei fi, in vesnicie, iar asta nu prin puterea ta, ci prin transformarea desavarsita facuta de Dumnezeu in tine.

Pana atunci, insa, nu uita: esti intr-un proces. Esti pe o cale. Esti intr-o calatorie; strain si calator, ar zice apostolul Petru la unison cu Pavel.

CHEMAREA LUI ISUS

Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus:

Luca 9:23

> „Apoi a zis tuturor: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze.”

Observa: Isus ne cheama sa-L urmam. Cum? „In fiecare zi”.

Apostolul Pavel spune ceva asemanator, folosind o alta expresie foarte utila:

1 Corinteni 11:1 – „Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos.„

Isus zice: „Vino dupa Mine zilnic”, iar Pavel zice: „Asta inseamna sa mergi la pas cu Isus, sa pasesti pe urmele lui Hristos.”

Ce frumos! Probabil ca, daca trebuia sa alergam la o anumita viteza, majoritatea eram pe dinafara.

Atat Isus, cat si Pavel ne arata imaginea unei vieti traite la pas, pe un drum, intr-o directie, avand un obiectiv. Azi, ieri si maine, daca mai traiesti, esti in acest proces.

SA APLICAM

Acest proces se sfarseste in vesnicie. Dumnezeu „stie din ce suntem facuti” si stie ca nu poti fi ca Isus de pe o zi pe alta. Stie ca nu poti avea biruinta deplina asupra firii pamantesti (marea ta problema) aici si acum, dintr-o data.

Insa poti (si trebuie) sa o iei pas cu pas, bucatica cu bucatica. Sa-L urmezi pe Isus zi de zi, calcand pe urmele Lui. Asta implica efort sustinut in timp, adica perseverenta. Nu te lasa intimidat de dimensiunea colosala a problemei, nici de distanta mare pana la obiectiv. Dar nici nu te lenevesti, nu te victimizezi si nu abandonezi.

Avem toate resursele necesare din partea lui Dumnezeu pentru a face fiecare pas in biruinta. Pentru a trai mai bine, mai frumos, mai sfinti.

Nu e gata azi, dar esti mai aproape decat ieri.

In pilda cu talantii, Stapanul a fost profund dezamagit si maniat pe acel rob viclean. De ce? Pentru ca s-a lenevit; pentru ca, in ciuda faptului ca Stapanul i-a dat resurse si timp, el le-a irosit sistematic.

Dragul meu, gandeste-te la viata ta acum:

Il urmezi pe Isus Hristos, zi de zi, calcand pe urmele Lui?

Ai tendinta de a te lenevi si apoi de a te scuza in falimentele tale?

Care sunt acele lucruri in viata ta pe care trebuie sa le schimbi pentru a te sfinti? Daca esti constient de ele, ce faci pentru a schimba ceva? Schimba directia, apoi incepe… incepe si continua.

Cum crezi ca ar arata viata ta, relatiile tale, slujirea ta, mintea ta, daca ai fi mai perseverent in a depune efort pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu?

Isus este de partea noastra.

Prin El putem birui, putem trai biruitori si putem sfarsi bine. El nu ne lasa, nu ne abandoneaza, nu ne uita.

La pas cu Isus. Spre mai bine. O viata din belsug.

Fiti binecuvantati.

Ioan R. D. Muresan